Port lentile de contact de aproximativ 6 ani, motiv pentru care cunosc aproape tot ceea ce trebuie știut despre acestea. Ca urmare, acest fapt este motivul pentru care îmi doresc să încep o nouă serie, dedicată special îngrijirii ochilor. Primul articol relevant în acest sens: Istoria lentilelor de contact.
Sunteți pregătiți să aflați toate detaliile importante cu privire la modul în care au apărut lentilele de contact?
În comparație cu ochelarii, lentilele de contact sunt o invenție relativ modernă. Ochelarii au fost creați cu peste 700 de ani în urmă în Italia. Lentilele de contact, care acoperă doar corneea, dimpotrivă, există doar de aproximativ 60 de ani. Cu toate acestea, istoria din spate este una lungă.
1508 – Codexul ochiului
În primul și în primul rând, pentru a avea o imagine cât mai amplă despre istoria lentilelor de contact, voi face referire la anul 1508 și la Codexul ochiului. Menționez, așadar, că povestea lentilei de contact începe cu unul dintre cei mai renumiți inventatori din toate timpurile.
În 1508, Leonardo da Vinci a scris „Codexul ochiului”. În manuscrisul său, Leonardo a considerat posibilitatea ca scufundarea capului într-un bol de sticlă cu apă să corecteze anumite afecțiuni ale vederii!
Remarcabil, da Vinci a continuat să creeze un obiectiv de sticlă cu o pâlnie mare pe o parte pentru turnarea apei în ea. Invenția s-a dovedit a fi extrem de nepractică și a devenit, în curând, cert că idee era prea departe pentru a putea fi pusă în practică.
1633 – Designul lui Descartes
Aproximativ 150 de ani mai târziu, matematicianul René Descartes a sugerat o metodă alternativă care era mult mai aproape de produsul de astăzi. Descartes a prezentat o lentilă la capătul unui tub umplut cu apă, care a fost plasat pe cornee.
Din păcate, soluția lui Descartes nu a fost mai practică decât cea a lui da Vinci. Tuburile necesitau suport extern pentru a putea fi plasate pe ochi, iar designul nu a permis clipirea. Cu toate acestea, Descartes merită remarcat, deoarece este primul care sugerează plasarea lentilei direct pe cornee, ci nu pe sclera completă (albul ochiului).
1801 – Prototipul lui Young
În 1801, omul de știință englez Thomas Young a creat un prototip bazat direct pe desenele originale ale lui Descartes. Young a inserat lentilele în ochii lui utilizând ceară și a notat rezultatele.
Acesta a observat că lentilele lui Descartes încețoșează vederea, dar pot fi corectate cu un alt set de lentile. Acest lucru a ajutat la dovedirea principiilor originale stabilite atât de da Vinci, cât și de Descartes, deschizând calea pentru proiecte mai practice.
1823 – Propunerea lui Herschel
Astronomul englez Sir John Herschel a putut contribui în continuare la proiectarea lentilelor de contact practice, cu sugestiile sale pentru rectificarea și montarea lentilelor. În 1823, Herschel a propus ideea de șlefuire a unei lentile de contact din sticlă pentru a se potrivi cu suprafața corneei cât mai bine posibil.
Herschel a sugerat utilizarea unei matrițe fizice a ochiului, pentru a permite producătorilor să creeze lentile care se potrivesc cu precizie fiecărui purtător individual. Pentru a preveni deteriorarea lentilelor, Herschel a sugerat, de asemenea, utilizarea unui gel de umplere care să stea între cornee și lentilă.
Citește și Lumina albastră: poate cauza aceasta dureri de cap?
1887 – Lentilele de contact devin o realitate
Pe măsură ce secolul al XIX-lea a progresat, crearea lentilelor de contact pentru publicul larg a devenit din ce în ce mai fezabilă. Avansarea suflării sticlei, a șlefuirii lentilelor și a anesteziei medicale a însemnat că reproducerea precisă a curbelor ochiului era acum posibilă.
În 1887, producătorii germani de ochelari din sticlă artificială au creat lentilele de contact transparente. Aceste lentile de contact timpurii nu au fost proiectate pentru a corecta vederea, însă s-au dovedit a fi eficiente pentru ochii cu probleme.
Până la începutul secolului XX, lentilele de contact, însă, se dovedesc a fi benefice pentru corectarea problemelor ochilor. Tehnologia nu a fost în nici un caz gata pentru utilizare pe scară largă, ca urmare, lentilele au fost folosite doar ocazional, pentru scopuri medicale specifice.
Lentilele mici din sticlă nu se așezau atât de corect pe ochi, în timp ce lentilele mai mari interferau foarte mult cu lubrifierea naturală. Caracterul impermeabil al acestor lentile timpurii de sticlă a limitat utilizarea lor potențială foarte mult, necesitând o lubrifiere artificială constantă.
Au fost, de asemenea, percepute ca fiind inconfortabile, iar fragilitatea lentilelor de sticlă a condus la posibilitatea de rănire gravă a ochilor. Lentilele de contact pentru corecția vederii pe scară largă au avut încă un drum lung de parcurs.
1936 – Lentile de contact din plastic
William FeinBloom a fost primul care a folosit plastic în lentile de contact, creând o lentilă sclerală din plastic în 1936. Fără riscul de a se rupe în ochi, aceste noi obiective ușoare au revoluționat industria și au făcut ca lentilele de sticlă să fie aproape complet învechite.
În ciuda acestor progrese uriașe, lentilele erau încă lentile sclerale care acoperă întreaga suprafață a ochiului, astfel încât erau purtabile numai pentru perioade scurte de timp.
1948 – Se naște lentila corneană
Din întâmplare, în 1948, lentila corneană (cea care se atașează doar pe cornee) a luat naștere. Kevin Touchy, un tehnician optic englez, șlefuia o lentilă de plastic atunci când partea sclerală a lentilei a căzut.
Materialul rămas a fost suficient pentru a acoperi corneea, iar Touhy a decis să încerce să-l poarte el însuși. În mod remarcabil, odată aflat în ochi, acesta permitea nu doar privirea în sus și în jos, ci și clipirea.
Suprafața redusă a însemnat mai puțină interferență cu lubrifierea naturală a ochiului și un confort sporit. Diverse modele mai subțiri au fost introduse prin anii 1950, însă până în 1960 nu s-au realizat mari schimbări sau progrese.
1960 – Epoca modernă a lentilelor de contact
În 1960, chimiștii Wichterle și Lim au reușit să rafineze procesul de turnare a hidrogelului. Acest lucru a dus la lentile de contact moi, hidrofile, care s-au dovedit mult mai confortabile decât omologii lor din plastic dur.
Cu toate acestea, primele zile ale lentilelor de contact moi au prezentat o întreagă serie de probleme. Conținutul ridicat de apă le-a făcut extrem de dificil de manevrat, iar calitatea optică a fost mai slabă decât a lentilelor dure din plastic care au fost produse ulterior.
După aproape un deceniu de îmbunătățiri, lentilele moi Bionite au fost puse la dispoziție în Regatul Unit. Spre deosebire de lentilele de contact dure, acestea puteau fi purtate pe tot parcursul zilei de către toți utilizatorii. Confortul era unul mult mai sporit.
1971 – lentilele moi cu hidrogel ajung în SUA și Canada
În 1971, compania canadiană de sănătate a ochilor, Bausch & Lomb Inc, a obținut aprobare de la Food and Drug Administration, SUA, să vândă lentilele moi cu hidrogel. S-au dovedit a fi incredibil de populare, dând, așadar, startul epocii moderne a lentilelor de contact.
De-a lungul timpului, hidrogelul pentru lentile de contact a fost extins și îmbunătățit. În 1981 au apărut deja lentilele de contact care puteau fi purtate și peste noapte.
1987 – Lentilele de contact moi de unică folosință
1987 a fost anul în care s-a început comercializarea lentilelor de contact de unică folosință. Aceste lentile permiteau utilizatorului să evite orice problemă de igienă. Seara, după folosire, acestea puteau fi aruncate direct la gunoi.
Lentilele de contact de unică folosință s-au bucurat de popularitate aparte și, chiar până în prezent, sunt unele dintre cele mai achiziționate tipuri de lentile.
Astăzi, lentilele de contact sunt departe de conceptul inițial al lui da Vinci. Pentru marea majoritate a purtătorilor, sunt foarte confortabile și adesea neobservabile. Ele permit utilizatorilor să-și trăiască viața în mod liber, cu o viziune excelentă.
Credeți-mă, din punctul meu de vedere, lentilele de contact sunt cea mai ingenioasă invenție. Nu cred că m-aș mai putea imagina doar cu ochelari de vedere. Dar despre asta o să vă povestesc în articolele viitoare. Am încercat multe lentile de contact, până să ajung să-mi găsesc favoritele.
Aceasta a fost istoria lentilele de contact! Cu mai multe articole pe acest subiect ne auzim zilele viitoare!
Sunt, totuși, curioasă dacă există printre voi persoane care poartă lentile de contact sau se gândesc să poarte în viitor! Aștept răspuns în comentarii!
