Recenzie – Dopamina de Daniel Z. Lieberman si Michael E. Long

Titlu original: The Molecule of More

Autor: Daniel Z. Lieberman, Michael E. Long

Editura: Publica

Număr de pagini: 336

„Farmecul e o minciună.”

Dopamina este substanța chimică a dorinței, care cere întotdeauna mai mult – mai multe obiecte, mai multă stimulare și mai multe surprize. În căutarea acestor lucruri, nu se lasă intimidată de sentimente, teamă sau morală. Dopamina este sursa fiecărei nevoi imperative pe care o avem, acea fărâmă de biologie care-l determină pe omul de afaceri ambițios să sacrifice totul pe altarul succesului sau care o face pe soția fericită să riște liniștea căminului său de dragul emoției resimțite în prezența unui necunoscut. Pe scurt, este motivul pentru care pornim în căutare și reușim, descoperim și prosperăm. Dar este și motivul pentru care ne avântăm în joc și ne risipim banii. 

În această carte, profesorul și psihiatrul Daniel Z. Lieberman și conferențiarul Michael E. Long vin cu o teorie care are potențialul de a ne schimba viața: o bună parte din viața noastră are o componentă nebăgată în seamă până acum, care explică o serie largă de comportamente despre care se credea că nu au nici o legătură unele cu altele. De ce trișează câștigătorii? De ce geniile suferă adeseori de boli mintale? De ce aproape toate dietele eșuează? De ce creierii liberalilor și conservatorilor sunt cu adevărat diferiți.

Voi ce credeți, poate o singură moleculă din creierul nostru să controleze iubirea, sexul, dar si creativitatea? V-ați întrebat vreodată dacă există vreo moleculă care le poate face pe toate acestea? Ei bine, cu toții știam câte ceva. Știam că iubirea trece și prin principii raționale, știam și, cel mai probabil știm în continuare, că fiecare gest și acțiune pe care o întreprindem este coordonată de creier. General vorbind, știm câteva lucruri, dar în esență s-ar putea să nu știm nimic. S-ar putea să nu știm și să nu fim informați. Dar apare dopamina. Apare cartea Dopamina – Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul și creativitatea – și va hotărî soarta omenirii.

Dopamina, cu alte cuvinte, este o carte care ne oferă mai mult. Mai mult decât am știut sau cunoscut. Ne oferă acel cumul de informații pe care odată asimilat, îl putem folosi în beneficiul nostru. Autorii Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long sunt cei care, prin cercetări, studii de caz și informații concrete, ne învață cum stau lucrurile cu această dopamină.

Vă spun sincer, însă, tocmai pentru că este o carte din colecția de Știință de la Editura Publica, pe tot parcursul lecturii, am stat cu agenda lângă mine. De ce? Pentru că mulți termeni și multe informații au fost noi pentru mine. Iar pentru a mă asigura că le asimilez și mi le însușesc corespunzător, le-am notat. (În așa fel încât să îmi fie foarte ușor să mi le amintesc și să le parcurg.)

Vă sfătuiesc și pe voi să faceți asta, mai ales dacă nu sunteți studenți la medicină sau la psihologie. Dar să nu vă sperie acest îndemn al meu. Nu știu cum stau lucrurile în cazul vostru, însă mie când îmi comunică cineva că s-ar putea ca o anume carte să fie mai greuț de parcurs, mă ambiționez și doresc să o lecturez și mai mult.

Să vă comunic, totuși, de ce mi-a plăcut această carte. De ce, oare, o recomand pe rețelele de socializare? Chiar dacă limbajul a fost unul greu de procesat pe alocuri, volumul, în esență, nu vreau să exagerez, dar este un adevăr pur, concret, un adevăr pe care autorii au ținut morțiș să ni-l comunice. Astfel, încă de când a fost descoperită de către Kathleen Montagu, în 1957, dopamina domină emoții, fapte, dorințe. Dopamina se face resimțită în fiecare zi în viața noastră prin reacțiile la neprevăzut, prin posibilitate, dar și anticipare a evenimentelor.

„Lumea nu funcționează întotdeauna conform așteptărilor noastre. Aflăm, chiar de la o vârstă foarte fragedă, că banda adezivă Scotch este foarte bună pentru a prinde laolaltă hârtiile rupte, dar nu poate fi folosită pentru a repara jucăriile stricate sau farfuriile sparte. Antrenorul care dezvoltă în garajul său ultima tehnologie de vârf este surprins că lumea nu a făcut cărare până la ușa sa. Succesul presupune ani la rând de muncă grea și atât de multe revizuiri ale idee originale, încât abia mai poate fi recunoscută în momentul în care ajunge pe piață. Nu este suficient doar să îți imaginezi viitorul. Pentru ca ideea noastră să dea roade, trebuie să ne luptăm cu realitățile implacabile ale lumii fizice. Avem nevoie nu numai de cunoaștere, ci și de tenacitate. Dopamina, substanța succesului viitor, este aici pentru a o furniza.”

Nu-i așa că este de nedescris plăcerea anticipării lucrurilor? Ei bine, chiar este! Eul nostru se simte bine! Câți dintre noi știm, pe de altă parte, că, de fapt, plăcerea anticipării este un rezultat al acțiunii dopaminei? Emoția anticipării nu este altceva decât entuziasm dopaminergic, ce părere ai despre asta?

Cartea de față, cu alte cuvinte, este definiția a ceea ce ar trebui să citim fiecare dintre noi, cât mai des cu putință. Chiar dacă sună alambicat și poate părea complicat, volumul în cauză nu este altceva decât o lectură la finele căreia te poți considera un om câștigat. O persoană care și-a petrecut timpul nu navigând pe rețelele de socializare, nu dormind, ci citind. Prin cultură, dar și prin faptul că te provoci să citești ceva care te scoate din aria de confort, te dezvolți.

Prin intermediul dopaminei, totodată, cu atât mai mult cu cât este o definiție a ceea ce însemnă mai mult, vei descoperi că o moleculă atât de mică, poate influența atât mai multe lucruri. Chiar și relațiile pe termen lung, prin oxitocină și vasopresină, doi neurotransmițători specifici genului feminin, respectiv masculin.

Și că tot veni vorba de relațiile pe termen lung, fie ele amoroase, amicale sau profesionale, trebuie să declar faptul că unul dintre capitole tratează acest topic. Aș vrea să spun problemă, dar nu mă afirm și în cazul vostru. Deși mulți dintre noi nu recunoaștem, nu suntem de multe ori capabili să gestionăm relațiile pe termen lung. Când vom înțelege, însă, că dopamina este responsabilă de foarte multe lucruri, vom înțelege și motivul pentru care ea este percepută ca fiind substanța succesului viitor.

„Succesul inspiră încredere; încrederea generează succes.”

Subiectul amplu cercetat, informația transmisă de cei doi autori, dar și corectitudinea și fluența textului sunt doar câteva dintre motivele pentru care nu am lăsat cartea din mână când am început să o citesc. În pofida timpului pe care îl am la dispoziție, am reușit să citesc cartea Dopamina, fără să țin seamă de factorii externi perturbatori. Am realizat, într-un final că, fiind un neurotransmițător al dominației, dopamina a fost cea care a pus punctul pe i, influențându-mă să acord atenție cărții și nu altor lucruri. (Nu mă mai dau de gol că această carte și o cafea a fost tot ce mi-a trebuit pentru a mă afunda într-un mediu propice afinităților mele medicale și psihologice-practice).

Nu vă spun mai multe, decât că ar trebui să vă convingeți! Nu de dragul meu, ci de dragul de a deveni persoane mai informate, printr-o metodă atât de simplă și anume cititul.

„Mintea creatoare este cea mai puternică forță de pe pământ. Niciun puț de petrol, mină de aur sau întindere de pământ nu se compară cu capacitatea de a produce bogăție pe care o are ideea creatoare. Creativitatea reflectă creierul în forma sa cea mai elevată. Boala mintală e opusul.”

Iar dacă sunteți adepți ai politicii, capitolul 5, subintitulat Politica, este pentru voi. Acesta a fost, în cazul meu, singurul capitol care mi-a dat bătăi de cap. În rest, cartea a fost exact ceea ce aștept eu de la o carte, poate chiar mai mult! Ratingul meu pentru ea? 4 steluțe din 5!

Voi ați citit-o?