„Nu poate lumea bucurii să dea pe cât răpește,Când în tocite simțuri văpaia gândului dintâi pălește.”
Fericirea, spune Russell, e o stare care se cucereste. si nu in ultimul rand, credem noi, citind paginile spirituale si pline de eleganta ale acestei carti. Vom constata ca un ganditor englez ramane unul englez tocmai pentru ca nu ne face nici o clipa sa-i avem in minte, de pilda, pe moralistii francezi.
Din intalnirea cu ceilalti, Bertrand Russell nu trage concluzia ca trebuie sa ne refugiem, compensativ, in singuratate, pentru a ne rumina, cu o voluptate perversa, nefericirea si spaimele. Sa incercam, dimpotriva, sa ramanem orientati catre locurile marilor intalniri cu semenii nostri. Exista munca facuta cu pasiune, familia, prietenia…
Nu e usor sa ajungi in aceste locuri. Pentru a le descoperi, trebuie mai intai sa stim ce avem de lasat in urma: competitia prosteasca, aroganta plictisului si antrenul vid, oboseala vinovata, obsesia culpei si mania persecutiei.
Bertrand Russell este un autor despre care am auzit foarte multe lucruri, însă niciodată, până cu puțin timp în urmă, nu mi-am îngăduit să-l descopăr. Motivul? Auzisem că este un autor profund, un adept al filozofiei universale. Asta s-a și dovedit a fi în lucrarea sa În căutarea fericirii – o lucrare atent scrisă, care abordează una dintre cele mai controversate teme – fericirea. Ce-l face pe om fericit, dar ce-l împiedică, totuși, să nu trăiască această fericire la maxim?
„Căci unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce-și mulțumește știința își sporește suferința.”
Scrierile lui Russell sunt unele dintre cele mai apreciate, dar și controversate. Pe când unii cititori aduc laude la adresa cărților sale, alții se chinuie să înțeleagă unde dorește acesta să ajungă. Ei bine, eu cred că mă plasez undeva la mijloc, deși aș zice că nu există cale de mijloc. Spun asta, întrucât mi-a fost greu, la început, să mă obișnuiesc cu stilul lui. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că frazele și cuvintele pe care acesta le folosește s-ar putea, de fapt, nu să-mi pună piedică, ci să mă ajute să evoluez. Și luând lucrurile așa, după ce am lăsat-o din mână de câteva ori, pe la finalul lunii am luat-o din nou. Nu am mai vrut să o las din mână, de această dată.
Pentru mine, a fost dificil începutul. Nu citesc, în general, cărți de filozofie, dar Bertrand Russell mi-a atras atenția cu această carte când mă uitam pe Libris.ro și mă gândeam ce aș mai putea citi. Astfel, am dat de acest volum și de un citat foarte interesant, care m-a făcut să îmi doresc să am volumul de carte pentru mine. Despre ce pasaj este vorba? O să îl redau în rândurile care urmează.
” Animalele sunt fericite câtă vreme sunt sănătoase și au suficient de mâncare. Făpturile umane ar trebui, parcă, să fie și ele așa, dar în lumea modernă, cel puțin în marea majoritate a cazurilor, nu sunt. Dacă tu însuți ești nefericit, vei fi probabil gata să admiți că nu reprezinți în această privință o excepție. Dacă ești fericit, întreabă-te câți dintre prietenii tăi sunt și ei fericiți. Iar după ce ai trecut în revistă prietenii, învață arta de a citi pe chipurile oamenilor, spre a putea desluși starea sufletească a celor pe care-i întâlnești în cursul unei zile obișnuite.”
Nu este mare lucru, știu! Acest citat, însă, a stârnit în mine o curiozitate aparte, încă de la început fiind impresionată de naturalețea cu care autorul alege să scrie și de adevărul care se află în spatele cuvintelor consemnate de acesta.
După toată lupta mea cu această carte, după zilele în care a stat în bibliotecă fără ca măcar să mă uit la ea, într-o zi am luat-o și am zis că, fie ce o fi, trebuie să văd și eu de ce acest Russell este atât de apreciat de unii. M-am convins, întrucât, continuând cu capitolele 5, respectiv 6 am prins un drag aparte de felul în care se exprimă acest autor.
Deși este o carte ușor de parcurs, dacă din primele pagini nu te obișnuiești cu stilul, s-ar putea să abandonezi lectura. Nu-i nicio problemă! Ai tot timpul la dispoziție pentru a-i mai da o șansă. Mie nu-mi pare rău deloc, ci, dimpotrivă, sunt mândră că nu am renunțat! Lectura m-a încântat și mi-a oferit posibilitatea de a vedea lucrurile din mai multe perspective.
Citește și Recenzie – O să râzi, totul e chimie de Dr. Mai Thi Nguyen-Kim.
Oi fi fericită sau oi fi nefericită. Secretul doar eu îl dețin. Cert este că, prin prisma acestei lecturi, am avut posibilitatea de a analiza, de a gândi intens și de a pune cap la cap motive ale nefericirii. Russell este cel care, într-o manieră extrem de profundă, provoacă cititorul. Îl provoacă să ce? – s-ar putea să te întrebi. Să se autodepășească, să nu se lase pradă greutăților, motivele nefericirii find, de cele mai multe ori, în capul nostru doar.
” Acțiunile noastre nu sunt atât de importante cum ne închipuim de obicei; până la urmă, succesele și eșecurile noastre nu contează atât de mult. Putem supraviețui chiar și marilor dureri; necazurile despre care ni se pare că ne vor face definitiv cu neputință orice fericire se atenuează pe măsura trecerii timpului și vine o vreme când aproape că nu ne mai putem aminti cât de crâncen ne-au durut.”
Viziunea și percepția asupra lucrurilor ne deteriorează starea de spirit sau, deopotrivă, ne-o întărește, oferindu-ne posibilitatea de a ne bucura de orice experiență cu care viața vine la pachet. Și pentru asta, pentru aceste aspecte contradictorii, pentru complexitate și sinceritate, mă declar fană Bertrand Russell – un autor de excepție, care prin experiențele lui, te ajută să te transpui în diverse situații.
Subiectul cărții În căutarea fericirii este unul complex, pe alocuri savuros, pe alocuri dureros. Este un subiect de care ne ferim. Fericirea, dar si factorii care ne conduc spre aceasta sunt diverși, la fel cum și cei care ne determină să fim nefericiți sunt. Ce este important este modul în care alegem să dăm importanță acestor factori. Dacă și tu te confrunți cu acte de furie, imposibilitatea de a te aprecia suficient, dar si incapacitatea de a vedea în orice rău un bine, atunci ți-l recomand pe Russell cu volumul În căutarea fericirii.
Pentru mine a fost o lectură dificilă la început, dar apoi m-a uns pe suflet. Un adevărat tumult de emoții, de concepte și fapte care nu doar că îți stârnesc curiozitatea, ci te determină să vrei să începi să vezi și tu fericirea cu alți ochi.
Ce-i face pe oameni fericiți? Ce-i face nefericiți? Competiția, antrenul, plictisul, oboseala, invidia, mania persecuției, dar si frica de opinia publică sunt doar câteva dintre motivele care ne determină să cădem în nefericire. Pofta de viață, familia, munca, dar și alte interese profesionale, însă, sunt primul pas spre o viață cu zâmbete!
Bertrand Russell le va exemplifica pe fiecare în parte, oferind posibilitatea fiecărui cititor, prin capitole separate, să se focuseze pe propriile puncte de interes.
Ca un ultim aspect, nu pot decât să spun că sunt mândră că am reușit să parcurg și această lectură. Pentru mine este o carte destul de complexă, chiar dacă numărul paginilor nu evidențiază asta. Este ușor de citit, dar pe alocuri greu de înțeles și totuși, la final, se dovedește a fi doza de lectură pe care fiecare dintre noi ar trebui să o parcurgă măcar o dată! Dacă nu l-ai citit pe Russell cu volumul În căutarea fericirii, alege alte volume de-ale lui! Doar citește-l și simte tot ceea ce exemplifică el! Vei fi surprins cum, brusc, filozofia s-ar putea să devină un punct de interes.
„Omul căruia îi place lectura este în și mai mare măsură superior celui căruia nu-i place, căci oportunitățile de a citi sunt mai numeroase decât cele de a privi meciuri de fotbal. Cu cât un om este interesat de mai multe lucruri, cu atât are oportunități mai multe de a se simți fericit, și cu atât mai puțin se află la cheremul sorții, căci, dacă se întâmplă să piardă un lucru, va putea să afle compensație într-un altul. „
Voi ați citit acest volum de carte?
