Recenzie – Ultimii martori de Svetlana Aleksievici

An apariție: 2019
Autor: Svetlana Aleksievici
Categoria: Literatură Universală
Editura: Litera
Număr de pagini: 368

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, Ultimii martori este cea mai sfasietoare. Caci ce poate fi mai cumplit decat copilaria in timp de razboi, mai tragic decat inocenta supusa violentei si anihilarii? Personajele acestei carti, baieti si fete, aveau, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, intre trei si doisprezece ani, dar ranile capatate atunci le sangereaza pana in ziua de azi. Si totusi, in pofida suferintelor descrise, textul dobandeste o extraordinara forta evocatoare pentru ca reuseste sa reconstituie poezia inerenta varstei copilariei.

Tulburator prin incarcatura sa de adevar si ravasitor sufleteste, Ultimii martori ne schimba perspectiva asupra istoriei, a razboiului, a copilariei si a vietii.

Am cautat genul literar cel mai potrivit cu viziunea mea asupra lumii, care sa reflecte modul in care urechea mea aude, iar ochii mei vad viata. […] Am incercat mai multe si in final am ales unul in care vocile omenesti vorbesc ele insele. […] Eu nu inregistrez insa pur si simplu istoria seaca a evenimentelor si a faptelor, ci scriu o istorie a sentimentelor umane. – Svetlana Aleksievici, premiul Nobel pentru literatura.

Aleg cele mai bune cărți, în cele mai neașteptate momente. Cum? Ei bine, cred cu tărie faptul că, deși pare bizar, nu noi suntem cei care citesc cărțile. De foarte multe ori, ele ne citesc pe noi. Nu este pentru prima dată când mi se întâmplă. Mi s-a întâmplat cu o sumedenie de cărți bune, printre care și În căutarea fericirii, Un băiat pe lista lui Schindler și multe altele.

Cu câteva luni în urmă, mi s-a întâmplat același lucru cu Ultimii martori de Svetlana Aleksievici, o carte a unei autoare destinse cu Premiul Nobil pentru literatură. Nici nu mă mai mir, întrucât opera sa este, în adevăratul sens al cuvântului, o carte demnă de luat în calcul. Prin povești scurte și mărturii ale supraviețuitorilor celui de-al Doilea Război Mondial, Svetlana conturează un univers greu de digerat, o atmosferă sumbră caracteristică celor mai dureroase momente din viața unor oameni simpli.

Mai mult sau mai puțin profundă, cartea are la bază cuvinte care dor. Cuvinte simple, precum familie, adăpost, mama, tata. Cuvinte în jurul cărora se creionează povești reale. Cuvinte cărora li se atribuie altele, precum război, moarte, chin, durere. Svetlana alege să ne pună la dispoziție detalii cu privire la evenimente prin care nici măcar nu ne-am dori să ne imaginăm că trecem. Durerea, chinul și tot ceea ce supraviețuitorii au simțit sunt lucruri pe care nu le-am dori nici dușmanilor noștri.

Și, totuși, aceste evenimente au avut loc. Cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc. Durerea, foametea, frigul, boala…au fost resimțite. Gândindu-mă la toate acestea, îmi dau seama că autoarea a avut nevoie de curaj pentru a se aventura în această poveste. Un curaj care s-a soldat cu o mulțime de mărturii ale unor oameni puternici. Vârsta nu a contat în lupta pentru supraviețuire. Copii, tineri, bătrâni. Toți au fost supuși aceluiași tratament.

„Din lagăr era o singură ieșire – prin horn… Știam toți. Direct în cer…”

 

Unii nu au reușit să supraviețuiască. Alții, însă, au avut curajul de a reda, în câteva rânduri, ceea ce își amintesc din copilărie, o copilărie presărată doar cu durere și groaznica senzație că mâine s-ar putea să exiști doar în trecut, ci nu în prezent.

„Offf! Dacă omul și-ar cunoaște dinainte soarta, n-ar mai trăi nici până dimineață.”

 

Ultimii martori este o carte sfâșietoare. Este o colecție de povestiri pe care nu am citit-o rapid. Dimpotrivă, mi-am dorit să cuget asupra evenimentelor din trecut. Astfel, mi-am dat seama că noi, cei de acum, suntem norocoși. Noi cei de acum, avem atât de multe posibilități, iar lucrurile, așa rele cum sunt ele, în esență, ar trebui să ne aducă o undă de fericire.

„Dar niciodată nu pot fi pe deplin fericită. Nu reușesc. Mă tem de fericire. Mi se pare că acuși-acuși o să se termine. Tot timpul trăiește în mine acest „acuși-acuși”. O frică din copilărie…”.

 

Este trist dacă stai să te gândești că încă de la vârste foarte mici, doi-trei ani, a trebui să treci prin așa ceva. Alții au văzut moartea cu ochii lor, în familie. Alții au închis ochii și și-au acoperit urechile pentru a pretinde că nimic rău nu se întâmplă în jur. Alții au ales să tacă, întrucât și un singur cuvânt s-ar fi putut solda cu moartea. Despre asta este Ultimii martori. O carte despre curaj, o carte despre ceea ce a fost. Ultimii martori este o adevărată operă literară, una care merită răsfoită nu doar o dată, ci de mai multe ori.

Dacă ești în căutarea unei cărți care să te sfâșie, aceasta este. Vei simți durerea, vei încerca să cochetezi cu generalii, cu trupele de conducere, însă într-un final, vei realiza că aceste lucruri sunt REALE. Au avut loc și vor rămâne în istorie. Iar pentru curajul de a solicita supraviețuitorilor să-și spună propria poveste, autoarea Svetlana Aleksievici s-a remarcat în ochii mei. Tocmai din acest motiv, în biblioteca mea se află nu doar această carte, ci mai multe volume de-ale ei.

Vă invit și pe voi să descoperiți ceea ce se află în spatele a două coperți fragile. Vă invit să citiți calitativ și să vă axați pe lecturi care pot aduce valoare vieții voastre. Această carte, cu siguranță poate contribui la cultura voastră generală, dar și la gestionarea emoțiilor. Credeți că sunteți puternici? Citiți Ultimii martori și discutăm mai apoi. Nu aveți cum să rămâneți imuni.

Spuneți DA unei lecturi emoționante, unei cărți pe paginile căreia se aștern povești reale, dureroase, pline de sensibilitate. Ultimii martori este o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca voastră. De ce spun asta, vă veți convinge chiar voi!

Pregătiți-vă sufletește! Pe mine mai că m-a luat plânsul când am citit din nou pasajele marcate cu stickere!

Lectură plăcută! Dacă ați citit această carte, nu ezitați să-mi spuneți ce părere v-a lăsat!